Într-o zi ploioasă de noiembrie, la ultima oră de curs
a unei clase a VII-a, după ce am discutat care sunt
avantajele de a fi adult și cele de a fi copil, am hotărât
să îi rog pe elevii aceia să îmi răspundă, dacă doresc,
la niște întrebări simple cum ar fi: Ce este fericirea?
Dar plăcerea? Care au fost cele mai fericite momente
din viața voastră? Sunteți fericiți? Dar părinții voștri?
Am selectat opiniile sincere ale unora dintre ei.
“Fetiță cu cal roșu”
Silviu Ghetie.
2008
Ce este fericirea? Dar plăcerea? Care au fost cele mai fericite
momente din viaţa voastră? Sunteți fericiți? Dar părinţii voștri?
- Fericirea constă în bucuriile pe care le avem. Dacă avem o mulţime de probleme
pe cap, nu putem fi fericiţi. Părinţii mei, atunci când au o mulţime de probleme de
rezolvat şi sunt necăjiţi, afişează un zâmbet fals, care este descoperit de mine.
Fericirea nu o poţi copia, dar nici nu poţi să o ţii în tine. Un lucru foarte important,
când eşti fericit, este că oamenii se hrănesc din sentimentele altora. Este foarte
adevărat.
(Diana, 13 ani).
- Fără fericire nu am putea trăi, dar, bineînțeles, în lume, trebuie să existe și un
pic de tristețe. Fericirea este un sentiment plăcut, nu o poate cumpăra nimeni, nu
ți-o poate dărui nimeni. Plăcerea poate fi cumpărată cu bani, ți-o poate oferi cineva,
de exemplu dacă te scoate cineva în oraș.
(Adelina, 13 ani).
- Să fii fericit înseamnă să ai tot ce îți trebuie. O casă, masă, mâncare și o familie
frumoasă. De ce o familie frumoasă? Pentru că dacă nu ai o familie care să te
accepte, nu are sens să trăiești. Ești ca un cer fără soare, o furnică fără mușuroi,
o albină fără roi, un lac fără pești.
(Daniel, 13 ani)
- Un moment de fericire nu durează numai atât cât s-a întâmplat, ci rămâne
într-un sertar în inima noastră, iar atunci când ne amintim, acel
sertar se deschide. Părinții sunt și ei un moment de fericire,
doar că acest moment este mai lung.
(Iulia, 12 ani și jumătate).
- Unii cred că fericirea înseamnă bani, mașini, sex, femei, multe și multe alte
lucruri care nu țin de acest cuvânt fericire. Fericirea nu e plăcere!
(Alexandru, 13 ani).
- Părerea mea este că prietenia și dragostea te fac cel mai fericit om din lume,
iar banii pot să te facă meschin și zgârcit.
(Călin, 14 ani).
- Unii oameni cred că banii le aduc o mare fericire, dar banii nu cumpără dragostea,
zâmbetul sau prietenia nimănui. În cea mai mare parte a lumii, banii au adus doar
nenorociri, deci ei ar trebui să fie socotiți doar o răsplată pentru munca depusă, nu o
mare fericire. Unul dintre cele mai fericite momente din viața mea a fost când, fiind
foarte mic, mami și tati m-au dus să văd trenurile. Îmi plac foarte mult trenurile și acum.
(Raul, 14 ani).
- Să fii fericit înseamnă să ți se întâmple numai lucruri bune, lumea să se învârtă
în jurul tău. Eu zic că ar trebui să fim toți fericiți pentru că avem o singură viață.
Nimeni nu știe, concret, ce este după moarte.
(Ada , 13 ani)
- Plăcerea mea este să-mi petrec timpul liber împreună cu cineva, chiar și cu
pisica mea, când nu e nimeni în preajmă.
( Mihai, 13 ani)
- Plăcerile noastre pot fi: jocul pe calculator, sportul, dar și plăcerile pubertății,
dar poate la o vârstă mai mare.
(Romeo, 12 ani).
- Plăcerile pe care ni le satisfacem pot fi legale sau ilegale, bune sau rele.
Fericirea constă într-un lucru bun, dar plăcerea ta poate provoca fericirea
sau nefericirea altora. De exemplu, dacă ție îți place să contaminezi apa
potabilă, asta poate fi plăcerea ta dar necazul altora. Până la urmă, oricum,
vei fi prins.
(Dani 13 ani).
- Momentele mele de fericire sunt:
1) când îmi este ziua;
2) când iau note mari;
3) când sunt apreciat pentru ceea ce fac la sport.
Plăcerile mele sunt:
1) să mă joc cu animalele de lângă casă;
2) să mă joc pe calculator și să mă uit la TV;
3) să citesc cărți de aventură, nu din acelea fără acțiune;
4) să încerc să iau note mari.
(Vlad, 12 ani).
- Eu am foarte multe plăceri. Îmi place foarte mult să cunosc oameni noi,
să aflu chestii interesante și în același timp ciudate. Dintotdeauna am vrut
să aflu cum s-a format Pământul. Dar să aflu singură, nu din vorbele altora.
Și vreau să aflu dacă au existat, cu adevărat, vampiri și încă mai există, sau
sunt mituri din Transilvania.
(Ada , 13 ani)
- Părinții mei sunt fericiți doar atunci când sunt odihniți. De exemplu, dimineața
ei folosesc pentru a mi se adresa nume de alint (tatăl meu îmi spune Puțaș,
iar mama mea Dragă). La amiază, când vin de la școală, ei au o stare
normală și nu sunt la fel de fericiți. Seara, când vin de la serviciu, ei sunt mai plouați
și nu folosesc nume de alint. Îmi spun simplu: Adrian.
(Adrian, 13 ani).
- Părinții mei sunt fericiți aproape tot timpul, mai puțin atunci când iau o notă
mică sau fac ceva rău. Atunci le dispare fericirea. Câteodată sunt supărați
pentru problemele lor personale, despre care noi, copiii, nu ne putem da seama,
dar de fapt ne dăm seama.
(Ioana, 14 ani).
- Părinţii mei sunt fericiţi; au slujbă, au familie. Cu banii stăm bine, nu foarte
bine, că aş exagera; numai bine. Toată lumea stă cam rău cu banii, momentan.
(Andreea, 12 ani)
- Plăcerea este ceea ce faci tu ca să îți faci viața mai frumoasă și cu mai multe
bucurii. Fericirea este ceea ce îți oferă viața, dacă tu știi să apreciezi.
(Mihaela, 12 ani).
- Această compunere a fost realizată de mine, din suflet, şi aceasta este
încheierea, care mă străduiesc să fie splendidă. Vă apreciez pentru subiectul
pe care ni l-aţi dat în această zi mohorâtă de toamnă. Poate ne va ajuta în
viaţa sinistră şi neghicită. Sper că v-a plăcut, m-am străduit cât am putut;
acum rămâne la aprecierea dumneavoastră.
(Lore, 14 ani).
“Jocurile copiilor”
Oleg Tishkovets
2008