Ambient
Fotografii de Oleg Tishkovets
1991 – 99

Nu am stat prea mult pe gânduri când am ales titlul seriei mele. I-am spus simplu: “Ambient”. De ce “Ambient”? Desigur, pot să vă explic. Pentru mine, ambient înseamnă tot ceea ce ne înconjoară, dar în sensul că totul din jur te împresoară ca aerul, ca atmosfera. Cuvântul atmosferă e prea ştiinţific, prea puţin muzical, faţă de ce mi-aş fi dorit eu. M-am gândit şi la ambient ca stil de muzică, în care nu se aud voci, sunetul electronic zboară în jurul tău, se apropie şi te face să-i ghiceşti mirosul ascuns printe note. Îmi amintesc şi de o piesă care m-a marcat în adolescenţă, pentru că m-a făcut să nu mă mai gândesc la acorduri sau la direcţia pe care o va urma melodia, ci m-a cuprins şi m-a plasat într-o altă lume. Este vorba de piesa “Echoes”, de pe albumul “Meddle” a lui Pink Floyd. La început a fost numită “Nothing parts 1-36”, dar titlul a fost schimbat deoarece presa a titrat la lansarea albumui “Pink Floyd do Nothing”.

„Strangers passing in the street By chance two separate glances meet And I am you and what I see is me And do I take you by the hand And lead you through the land And help me understand the best I can.”

Seria mea despre este muzica sufletelor şi a dorinţelor noastre. În seria mea nu prea apar oameni, poate câţiva, dar nu prea mulţi, vreo doi sau trei. Nu şiu dacă pentru alţii e important, dar pentru mine este şi a fost de când am început să lucrez la această serie. Locurile, casele, copacii, gardurile, aerul, uşile, zidurile, sunt toate în armonie în fotografii. Par create unele pentru celelalte. Este greu să-ţi imaginezi alt tip de copaci sau alte ziduri. Noi trecem pe lângă ele, în grabă; întotdeauna credem că avem ceva foarte important de făcut, abia dacă le mai observăm. În curând ele vor dispărea, copacii vor fi tăiaţi, casele vor fi dărâmate, vor fi ridicate alte fortăreţe în locul lor, ce se vor regăsi în fotografiile şi cântecele generaţiei viitoare. Seria mea nu e tristă, este imaginea unei lumi frumoase, în armonie.

Nu şiu dacă mi-am terminat seria sau nu. Totuşi cred că mi-am sfârşit-o, pentru că acum e foarte greu să găseşti astfel de locuri: fără maşini, fără termopane, fără sticle de plastic aruncate peste tot. Locurile din fotografiile mele sunt imaginea unei civilizaţii care se încheie; apare altă epocă, cine ştie care-i mai bună. Dar eu am trecut adesea pe lângă astfel de locuri, le-am văzut, le-am îndrăgit şi le-am fotografiat.