Primăvara

Am întâlnit-o în curtea casei ei din Răstoci într-o zi de aprilie în 2008. O femeie trecută prin viață, plină de energie, care locuiește și gospodărește singură, deși are în jur de optzeci de ani. Și-a scos toate lucrurile din casă, a curățat pereții, și-a pregătit culorile simple de piatră vânătă și lapte de var. Și s-a apucat de lucru. Și-a lipit pereții cu bălegar și argilă. E drept că pereții nu-s drepți, lemnul e putred, dar se simte grija ei pentru casa construită împreună cu soțul ei, mort de decenii.

Într-o lume nebună, care aleargă de colo-colo, într-un timp în care fiecare secundă pare importantă, când pe drumurile rapide automobilele cu un singur pasager consumă multă benzină, când ceilalți sunt la nesfârșitul shopping sau își construiesc case gigantice, dar locuiesc în bucătăria de vară, această femeie a ales calea lentă. Pentru ea există doar pereții alb-albaștri ai casei ei, amintirile, casa și grădina. Ne-a invitat înăuntru și ne-a povestit o mare parte din viața ei, numai în aparență foarte simplă.

Comments are closed.


Archives