Sensunic
Noiembrie 2011

“Anna Karenina” este un roman despre sensul vieții, despre iubire, despre viață şi moarte. Romanul abundă de fapte și gânduri lăuntrice ale personajelor principale, în special ale Annei şi ale lui Levin. Ambii caută sensul vieții, dar găsesc moduri diferite de a-și rezolva problemele existențiale.

Pentru Anna, sensul viețíi este iubirea. Anna Karenina se sinucide nu din prea puțină iubire oferită de alții, așa cum crede ea, ci din prea multă. O iubesc și o venerează toți ce se găsesc în preajma ei: Vronski, Karenin, Serioja, Levin, Dolly și copii ei. Pasiunea pentru Vronski, neacceptarea socială a Annei, dar nu și a lui Vronski, neputința de a-l lua pe Serioja lângă ea, nevroza ce o cuprinde simțindu-se prea puțin iubită de către Vronski, o fac pe Anna să deraieze pe rând din viața de familie, din viață socială și din iubire în moarte.
Cu toate că trenul era cel mai modern mijloc de transport de la sfârșitul secolului al XIX-lea, toate referințele la tren din roman sunt negative. În momentul în care Anna îl cunoaște pe Vronski are loc un accident feroviar.

Suferința Annei Karenina este reală, dar în același timp vulgară. După ce i-a sacrificat pe toți (pe soț, pe Serioja, pe fetița ei Anna, pe Vronky), totul îi apare lipsit de sens, nu mai vede sensul luptei, așa că moare tragic. Anna vrea totul: acceptarea societății ale cărei reguli le încalcă deliberat, acceptarea lui Karenin, prezența lui Serioja lângă ea, iubirea lui Vronski. Prin sinucidere Anna îți găsește rezolvare la toate problemele.

Nu-mi mai pot închipui nicio situație în care viața să nu fie un chin pentru mine. Noi oamenii suntem născuți să ne chinuim – ceea ce cunoaștem cu toții, căutând veșnic a născoci mijloace ca să ne amăgim. Dar ce-i de făcut când vezi adevărul?.
- Rațiunea a fost dată omului ca să scape de ceea ce-l supără.

Levin reprezintă celălalt personaj principal al romanului. De fapt, la fel de bine, romanul se putea numi Konstantin Levin. Cartea abundă de gândurile, trăirile, ideile filosofice ale lui Levin, alter ego-ul lui Tolstoi. Levin are un lung monolog în care se întreabă dacă există înviere după moarte, apoi asistă la moartea lentă a fratelui său. În altă parte Levin se întreabă care este sensul vieții:

” De ce trebuie să trăiești și unde-i binele? Atât eu, cât și toți oamenii avem o singură conștiință neclintită, limpede, de netăgăduit; și această conștiință nu poate fi explicată prin rațiune, pentru că este în afara acesteia, n-are nicio cauză și nu poate avea niciun efect. Dacă binele are o cauză, nu mai e bine….dacă are ca efect răsplata, nici atunci nu e bine. Vasăzică binele e în afara înlănțuirii de cauze și efecte. Lucrul acesta îl știu și eu și-l știm cu toții.”