Scrisori


Photo by Sens Unic


Letters from West and South
February 2012
by Sens Unic


Am selectat câteva rânduri din scrisori primite de la absolvenții care urmează diferite facultăți din țară și de peste hotare. Toți par încântați de domeniul ales, de la matematică la Cambridge la medicină în București, de la turism la Edinburgh la drept sau limbi străine în Cluj. Toți își amintesc cu drag de liceul pe care l-au absolvit și își trăiesc prezentul bucurându-se de oamenii și locurile noi din marile orașe în care s-au stabilit temporar .



Sepembrie, 2011

Voiam neapărat să vă scriu un mail să vă spun ce subiecte superbe abordăm la facultate. Unul dintre cele mai interesante cursuri este cel de evoluție – e incredibil – și Darwin e peste tot. Profesorul chiar e de părere că teoria propusă de Darwin e cea mai importantă din toată biologia (și manualele de biologie încep cu Darwin, explică de ce e așa important să se înceapă cu înțelegerea conceptului de evoluție – și doar mai apoi încep să vorbească de celule, organisme..).

Bineînțeles, sunt și studenți cu opinii religioase destul de puternice.. și totuși asta nu afectează deloc cursul. Studenții religioși sunt în mare parte din alte țari estice; oricum, nu sunt obișnuită ca atâția oameni să fie de acord cu evoluția – dar mă bucur.

Apoi, încep și eu să văd cum e partea practica a lucrurilor. Niciodată nu am lucrat într-un laborator… cu diferite substanțe, microscop.. nici nu știam ce e un bec Bunsen, totul a fost nou. Am început cu un curs de Microbiologie la laborator și chiar nu mă așteptam să inoculăm microbi încă din prima oră (și nici nu mă așteptam să fie E.coli); totul merge destul de repede, e multă informație, dar se explică bine și apoi ne lasă pe cont propriu.

Am găsit o carte foarte interesantă despre mitocondrii, unde explică cum rasa umană nu ar exista dacă nu ar fi mitocondriile.

Mă bucur că ați propus să-l studiem pe Darwin la științe; totuși, numai în ultima vreme mi-am dat și eu seama cât de important e și că într-adevăr manualele de biologie au un motiv întemeiat pentru care încep prin a explica teoria evoluționistă.

Numai bine!

Ramona Rațiu

Februarie, 2011

Sesiune nu este în semestrul 1 din anul întâi; într-un fel aș fi vrut să fie. Oricum evaluarea e destul de constantă și tot timpul avem eseuri, teste sau rapoarte de laborator de făcut. Plus că avem practica de laborator în sine unde trebuie să ne prezentăm rezultatele la sfârșitul fiecărei sesiuni. E ciudat că tocmai acum când nu bate niciun examen la ușă învăț mai constant ca niciodată. Probabil pentru că e așa interesant; mă bucur că am mers pe științe până la urmă.

Și mie mi-e dor de dvs., mai ales acum când aflu atâtea despre biologie și chimie și am atâtea de zis. Începe să îmi placă din ce în ce mai mult Dawkins. A fost geniul lui Darwin care a descoperit evoluția și selecția naturală, dar se pare că e rolul lui Dawkins să explice tot ce a descoperit Darwin; și o face așa bine. Tocmai am terminat de citit una dintre cărțile lui, publicată în 2004, care nu știu sigur dacă e tradusă în română. Am sperat să îl văd anul acesta aici, în Edinburgh, dar se pare că nu vine în primăvara asta; am citit că de obicei vine la Festivalul Internațional de Știință, care se ține aici.

Semestrul acesta am luat un curs opțional destul de interesant, unde discutăm despre evoluție, etică, ecologie și rolul omului în societate. Tocmai azi am vorbit de morfogeneză și zicea profesorul de o teorie cum că ar exista o memorie colectivă care controlează când și în ce se diferențiază celulele; zicea că unii consideră că nu e de ajuns explicația cum că genele le specifică poziția și funcția. Mie îmi vine greu de crezut, sună prea abstract. Și încă ceva, mai este o teorie pe care o luăm în considerare la cursul opțional – și anume că Terra ar fi o entitate vie, marele organism – Gaia. Mie mi se pare că inițiatorul teoriei vrea mai degrabă să vadă în centrul pământului o inimă pulsând de viață decât o minge de fier. Și asta parcă merge înapoi spre o idee de religie, despre nevoia de a crede în ceva superior; speranță și armonie. Cu toate acestea, autorul încearcă să-și explice teoria în termeni științifici; pe mine tot nu m-a convins și se pare că și Dawkins respinge ideea. Dar am zis că nu resping ideea de tot, că până la urmă și fizica cuantică mi se pare foarte greu de conceput și totuși e acceptată.

Și chimia.. chimia pe care de-abia acum încep să o înțeleg. Așa îmi place și mie când totul începe să aibă sens. Poate o fi fost ceva introducere în chimie, fizică, matematică etc când au început să fie predate în generală, dar eu nu îmi amintesc să mi se spună cât de practice sunt toate domeniile acestea. De exemplu logaritmii – atât am tot învățat cum să îi calculez și să îi pun în formule încât am început să cred că toată treaba e doar un exercițiu de logică și că nu o să înțeleg niciodată la ce sunt buni.

Singurul lucru care îmi place aici e că aflu atâtea lucruri noi și am multe materiale puse la dispoziție. În rest, mi-e dor de casă și de fețe cunoscute. Ziceați că am fost o clasă bună la științe, deși am fost cam prăpădiți. Nu știam noi ce bine ne e. Cred că, în general, clasa nu a lăsat impresia că e prea unită; deși, până la urmă se pare că mulți dintre noi păstrăm legătura și vorbim mai mult decât în liceu. Mulți au spus că cel mai bun an a fost când eram în clasa a 11-a, mi-au zis că au trecut prin fața liceului și s-au uitat cu dor la geamurile de termopan de la parter, de la clasa portocalie.. Și acuma ne e bine și ne place, dar abia am început.

Cum sunt clasele dumneavoastră? Ce mai predați la științe? A rămas tot cu Darwin înainte? prea multe întrebări într-un rând, dar sunt curioasă. Povestiți-mi ce mai faceți, ce păreri mai aveți, tot.

Cu mult drag, Ramona

Ramona Rațiu este studentă în anul I la Universitatea Edinburgh Napier din Scoția unde studiază științe biologice; posibilă specializare – biologia mediului.



Octombrie, 2011

N-am ajuns în Anglia (mi-a tăiat tata orice sponsorizare pe motiv că o sa mor de foame cu scrisu’), așa că am ajuns la drept. Contrar celor ce se spun, e fain. În conformitate cu ceea ce se spune, e greeeeu! Am niște monștri de cărți că-i greu să le țin în mână, dar nu asta e problema. Problema e despicatul firului în patru de la seminarii. Nu prea-s eu activ la ore, după cum știți. Și la seminarii tre’ să fii activ, cică.

Oricum, în principiu îmi place. Nu știu ce s-a alege de scris fiindcă, după cum văd, ne umplu ăștia de pragmatism. Mă tem să nu rămân fără abureala metaforică.
Clujul îmi place, majoritatea colegilor (de prin toate colțurile țării) sunt mișto…
Dumneavoastră cum o mai duceți?

Vlad Craciun (12 F.)

Vlad Crăciun studiază dreptul la Cluj.


Octombrie, 2011

Dragă doamnă profesoară,

Am ajuns în Cambridge pe data de 30 septembrie, și acum, după circa o săptămână, pot sa va spun câteva impresii și date tehnice. Locul, oamenii și atmosfera sunt superbe.

Am patru cursuri trimestrul acesta (nu există în primul an flexibilitate de alegere), iar orarul e foarte avantajos, două ore pe zi (de la 10 la 12) de luni până sâmbătă. Pentru fiecare curs, primesc trei fișe de probleme per trimestru (fiecare a câte 10-15 probleme, o fișă luând circa 4-5 zile pentru rezolvare-deci probleme serioase) și pentru fiecare set de probleme al fiecărui curs am câte o supervizare, adică o oră în care eu și încă un coleg (sau colegă în cazul meu) discutăm cu un profesor (sau fellow) al colegiului, problemele, rezolvările și alte aspecte legate de respectivul curs (un fel de aprofundare).

Am patru examene la sfârșit de an, despre care toată lumea zice că sunt grele și serioase (și așa ar fi și de așteptat), iar pentru ele voi primi o singură notă pentru toate.

Despre alte activități, m-am înscris la judo (marți am primul antrenament) și la societatea românilor (suntem chiar foarte mulți prin Cambridge, dar aparent sunt primul băimărean de care să știe și societatea).
Țin să precizez că sunt foarte încântat de alegerea făcută (mai ales cea a colegiului-sunt în centrul orașului) și sunt convins că nu o voi regreta în niciun mod.

Ianuarie, 2012
Vă prezint pe scurt câteva din noutățile din acest început de trimestru. Am avut vineri întâlnirea cu noul director de studii. Nu știu dacă v-am povestit, dar este un domn care încă de când m-a intervievat îmi doream să îmi fie director de studii și discuția cu el de alaltăieri nu mi-a dezamăgit deloc așteptările.

Mi-a prezentat întâi ce am făcut la simulare și se pare ca a mers foarte bine…nu contează pentru nimic, după cum spuneam, însă ar fi frumos sa fie măcar la fel de bine și la examen. Apoi i-am spus despre dorința mea de a mă muta la economie și, după discuția avută, cel puțin pentru moment, m-a convins sa rămân la matematică. Argumentul zis în forma simplă ar fi: orice slujbă de la economie de la Cambridge o poți avea și de la mate de la Cambridge…voi mai încerca să dau și de oameni de specialitate în economie și să văd ce părere au dânșii (chiar m-a încurajat să fac asta), însă deocamdată pare-se că m-a întors din decizia pe care eram pornit.

În rest, lucrurile decurg în același ritm ca-n trimestrul precedent…am totuși oarece bonus de entuziasm acum, parcă.
Sper ca va merge bine, ca reușiți să terminați repede cu proiectele care va rețin de la ceea ce vă place cu adevărat să faceți și aștept când aveți timp să îmi spuneți și dumnevoastră alte noutăți.

Cu drag,
Vlad Crișan

Vlad Crișan studiază matematica la King’s College din cadrul Universității Cambridge.


Noiembrie, 2011

Dragă doamnă profesoară,

Ce mai faceți? Cum e liceul fără clasa “elevilor-dulapuri”? Sper că e suportabil și că ne duceți dorul…
Facultatea e grozavă, dar liceul ne-a scos în cale oameni extraordinari, demni de urmat. Unul dintre acei oameni sunteți dumneavoastră, căci ne-ați arătat lumea dintr-o altă perspectivă. Ne-ați oferit șansa să-i expunem problemele, să le dezbatem și să învățăm din greșelile altora. De aceea, îmi lipsiți.

Cât despre viața de student în Cluj, vă pot spune că e intensă și extraordinar de surprinzătoare. Facultatea e un alt univers, care ne oferă o mulțime de cunoștințe, iar noi trebuie doar să fim suficient de dezghețați încât să alegem ceea ce ne reprezintă, ajută și îmbogățește. Și asta e greu (pentru început)!

Totuși, ceea ce vă pot spune cu mâna pe inimă este că limba chineză m-a captivat. Mai bine zis, modul în care chinezii au ales să o scrie. Caligrafia e absolut genială! Iar când ne gândim că toate caracterele chinezești au fost create acum 4000 de ani, totul e și mai impresionant. Acești asiatici au găsit un mod prin care să îmbine scrierea cu percepția lor asupra naturii. De exemplu, pentru a exprima verbul “a te relaxa”, au ales să înfățișeze un om care se sprijină de un copac 休 (xiu), iar pentru “bine” 好 (hao). Au un mod de gândire diferit, oarecum primitiv, dar pur, pe care l-au păstrat mii de ani. Îmi amintesc că vi s-a părut foarte interesantă ideea de a studia chineza. Ați avut dreptate! E interesant, chiar iluminant! E o limbă care te îmbogățește atât cultural, cât și spiritual. Iar chinezii îmi par oameni care pot aprecia mentalitățile diferite ale Occidentului (am observat asta la profesoarele mele din China), dar care sunt pur și simplu îndrăgostiți de propria cultură.

Pe scurt, sunt fericită că am ales o specializare mai “specială”, care îmi deschide atâtea căi! Mi-e dor de tot ceea ce sunteți și sper ca în viitor să nu vă dezamăgesc așteptările!

Cu mult drag,
Alexandra Pop

Alexandra Pop este studentă în anul I la Universitatea Babeș- Bolyai Cluj, Facultatea de Litere, specializarea Chineză – Engleză.


Noiembrie, 2011

Vă mărturisesc că prima zi în Bucuresti a fost grea. Prima problemă pe care am întâmpinat-o a fost camera de cămin care se afla într-o stare dezastroasă. Cazarea în sine era foarte mulţumitoare, un locşor care poate oferi tot ce e necesar pentru o viaţă bună. Atât că foştii locatari se pare că nu prea s-au ostenit cu curăţenia. Am luat în primire camera, mi-am cunoscut viitorii colegi. Încă din prima clipă am încercat să mă impun (îmi adusesem aminte de unul dintre sfaturile despre cum trebuie procedat la cămin, am încercat să fac la fel) în încercarea de a-mi convinge colegii suspicioşi şi leneşi pentru a lua o atitudine fermă şi hotărâtă ca să facem din acea cameră una locuibilă si frumoasă. Aveam nevoie de loc care sa îmi inspire încredere, un loc în care să mă simt acasă, unde să mă întorc cu drag.

Nu am reuşit să îi mobilizez suficient de mult cât să înceapă munca entuziaşti chiar atunci. Dar ştiam, după ce citisem Ghandi , că cel mai bun exemplu pentru cei din jur poţi fi doar tu însuţi. Am început să mă apuc singur de treabă, energic şi hotărât, pentru a încheia ziua cu totul neaşteptat. Ne-am trezit că munceam toţi trei veseli, cunoscându-ne mai bine. Sfârşitul zilei s-a încheiat cu un pahar de cola și un sentiment plăcut. Iar după mai multe zile de muncă, am avut o nouă familie și o nouă casă.

În Maramureşul nostru părerea despre București este general acceptată. „Cel mai nasol oraş din România”. O etichetă căreia nu îi cunosc originea, cert este că şi elevii de liceu care nu au vizitat vreodată capitala au aceeaşi părere, auzită desigur la cei din jur. Foarte rar auzi ceva bun despre oraş. Una dintre persoanele cele mai importante în promovarea Bucureştiului pentru mine aţi fost dumneavoastră si ţin să vă mulţumesc!

În opinia mea oraşul este un imens furnicar, cu propriile lui reguli. E normal să fie aglomerat, doar e capitală ! Dar nu e chiar atât de plin încât sa nu poţi circula liniştit cu mijloacele de transport în comun, destul de eficiente. Oamenii locului sunt foarte suspicioşi de fel, se intră greu în cercurile lor. Desigur, sunt oameni şi oameni. Personal am avut norocul să întâlnesc persoane de calitate, de la care am avut şi am ce să învăţ.

Facultatea este precum o maşinărie foarte complexă. E nevoie de timp să o înţelegi, şi asta mai ales pentru că nu se aseamănă deloc cu ceea ce ai fost obişnuit. Primele săptămâni eram ca buimac. Nu ştii cum să o iei, nu ştii ce se aşteaptă de la tine, nu ştii modalitatea de notare, am avut probleme până şi cu găsirea sălilor de curs, ..în concluzie nu prea ştii nimic. E ceva fantastic, dar această neştiinţă te învaţă ! Încet încet începi să te descurci, sa vezi cum merg lucrurile, şi cel mai important : descoperi că singura cale pentru a ajunge un student de top cu rezultate bune este propria cale, munca individuală. Nimeni nu mai trage de tine, trebuie să îţi organizezi timpul astfel încât sa ajungi să le faci pe toate (învăţat în primul rând, mâncare, curăţenie, cumpărături etc).

Am avut de-a face cu profesori foarte serioşi, care făceau din curs un timp al plăcerii. Te trezeai zâmbind, încântat în amfiteatru. Acasă încerci să parcurgi odată cursul ca să fii pregătit la momentul respectiv, unele chestiuni le înţelegi, altele ba. Însă cu ajutorul unui profesor bun, chestiunile grele ţi se par frumoase şi de înţeles.
Sunt şi profesori neserioşi. Din păcate îi întâlneşti destul de des. Dar despre aceasta prefer să nu vorbesc. Nu merită rândurile. Dar gândindu-mă la ei, nu pot să nu îmi reamintesc, iar și iar, de filmul Where is my friend home?, când părinţii nu-i ascultă pe copii…
Aşadar, momentan simt o mare diferenţă între viaţa mea de acasă şi cea de aici.

… Cu drag,
Radu Taloș

Radu Taloș este student în anul I la Universitatea de Medicină și Farmacie București

Comments are closed.


Archives