Sens Unic

“Despre Școala 9 am aflat încă de când au avut loc înscrierile pentru prima serie de participanți, însa la vremea aceea, nu eram convins de faptul că aş avea vreo șansa de a intra într-un astfel de grup. Am zis că mai bine aștept să văd cum va evolua prima generație de liceeni “pasionaţi de fotografie” urmând ca mai apoi, după vernisajul ce a avut loc undeva pe la sfârșitul lunii martie, să trimit şi eu o selecţie de 10 imagini. Mare mi-a fost mirarea când am primit un e-mail care mă înstiința că mă aflu si eu printre cei selectaţi, astfel că m-am prezentat in următoarea zi în faţa Bibliotecii Judeţene unde aveam programată prima întrevedere. Atunci l-am întâlnit pentru prima dată pe Silviu Gheţie şi pe Hajdu Tamas care ne-au prezentat cu ce ne vom ocupa în lunile ce vor urma. După multe astfel de întâlniri, atât la bibliotecă, unde discutam despre fotografiile pe care le-am realizat, cât şi “pe teren”, în cadrul a diverse evenimente locale sau chiar ieşiri “printre blocuri”, dis-de-dimineaţă, în căutare de subiecte, pot să afirm că Şcoala 9 m-a ajutat să descopăr un alt gen de fotografie, mult mai profund şi mai atrăgător decât cea comercială, pe care o cunoşteam până atunci. De asemenea, Şcoala 9 a însemnat pentru mine şi anumite oportunităţi, cum ar fi spre exemplu, implicarea în fotografierea unei campanii electorale sau diferite excursii cu caracter fotografic prin intermediul cărora consider că am reuşit să acumulez cât mai multe cunoştinţe în acest vast domeniu al imaginii.” (Bogdan Petrovan)

“Școala 9 reprezintă un curs de fotografie care, în ceea ce mă privește, mi-a oferit șansa de a socoti și a percepe într-un mod particular arta vizuală în cauză. Alături de profesorii noștri: Silviu Gheție, Hajdu Tamás și Vasile Dorolți, care ne-au revelat o altă natură, fațeta primară a fotografiei, am aflat prin intermediul: cursurilor ținute la bibliotecă, experimentelor fotografice, studiului clasicilor precum Henri Cartier-Bresson, Robert Capa, André Kertész și a altor varii personalități cu rezonanță, dezbaterilor, temelor, proiectelor, promenadelor urbane, drumețiilor și excursiilor, substanța originală și veritabilă a acestei arte.
Cântărind în antiteză, actul fotografic înainte de Școala 9 avea o însemnătate vizibil mai subțire și era realmente eronat înțeles, abia în timp fotografia a început să capete conotații aparte și să fie pusă într-o altă lumină sau, mai corect spus, să fie pusă cu adevărat în lumină. Dacă este condamnabil, nu știu, dar este just că într-o societate în care arta fotografică înseamnă discuții despre aparatură, dezbateri despre mărci, poze care nu țin cont de reguli și cel mai grav, un instrument popular de grandomanie și bravadă, este suficient de dificil să nu alegi calea bună. Cred cu tărie că fotografia ar trebui tratată cu seriozitate ca orice altă disciplină, chiar dacă asta presupune profesori, îndrumători, studiu, muncă și exercițiu. Pe de altă parte ceea ce se întâmplă este îngrijorător, există deja și se înmulțesc continuu varii site-uri care promovează, încurajează și premiează genul mambo-jambo care constă în fotografii aparent în regulă, dar în esență goale. Probabil faptul că aparatura este accesibilă oricui în vremurile noastre și pare suficient pentru a fotografia, a dus la acest eșec, însă superficialitatea cu care este tratată aceasta artă vizuală ar trebui să dea de gândit multora, mai precis celor care pătează. Date fiind acestea, le sunt recunoscător domnilor Zoicaș, Gheție, Tamás, Dorolți, pentru inițiativa și dorința de a îndrepta lucrurile prin intermediul acestui curs.” (Andrei Răcăşan)

“Fotografia pentru mine este un joc. Un joc pe care îl poţi juca cum vrei tu, fără ca nimeni să-ţi interzică ceva. Am dat peste acest joc prin Scoala 9, un grup foto care mi-a arătat ce este fotografia. I-am avut ca profesori pe Silviu Gheţie, Hajdu Tamas şi Vasile Dorolţi de la care ai tot timpul câte ceva de invăţat.”(Radu Roman)

“În această perioadă în care s-a desfăşurat aşa-numita “Şcoală 9″ am învăţat să vizualizez mai multe perspective asupra fotografiei. Desigur, am încercat să mă axez pe ceea ce-mi place cel mai mult şi să transpun realitatea în fotografii. Aşadar, pe scurt, această experienţă m-a ajutat să mă autocunosc şi să cunosc persoanele din jurul meu, dar totodată mi-a dezvoltat spiritul observaţiei astfel încât să imortalizez ceea ce cred eu că merită. ” (Andreea Răcăşan)

Foto: Alexandru Tăbuşcă