Pictură naivă din anii 70 a unui anonim din Ucraina

„ Minunata lume nouă”

Pentru Aldous Huxley, cultura reprezintă un tot, iar împărţirea culturii în ştiinţă şi artă este o eroare şi o cale periculoasă pentru omenire. El consideră că sarcina scriitorului este să-şi reînnoiască temele din realizările ştiinţei contemporane. „Dacă ne place sau nu, epoca noastră e o epocă a ştiinţei”, afirma Huxley in 1962 în eseul „Literatură şi ştiinţă”. [1]

Atracţia lui Huxley pentru ştiinţă se poate explica şi prin faptul că din familia sa au făcut parte mai mulţi biologi de seamă: Thomas Huxley (bunicul lui, biolog cunoscut şi sub numele de “buldogul lui Darwin” pentru fervoarea cu care îl apăra pe Darwin în controversele cu creaţioniştii după apariţia cărţii „ Asupra originii speciilor”), Andrew Huxley (fratele său vitreg, fiziolog şi biofizician laureat al Premiului Nobel pentru Medicină în 1963), şi Julian Huxley (fratele său , evoluţionist ).

Cartea „Minunata lume nouă” a apărut în 1932 [2], cu mulţi ani înainte de descoperirea ADN-ului şi a tehnicilor de inginerie genetică. Societatea din „Minunata lume nouă“ este una utopică, totalitară, în care se practică eugenia şi disgenia (ameliorarea şi degradarea rasei umane). Preocuparea principală a conducătorului este controlarea minţii oamenilor, spălarea creierelor.

Populaţia este împărţită în 5 caste, fiecare având membrii plus (+) şi minus (-), obţinute în Centre de Incubare şi Condiţionare pentru Londra Centrală. Indivizii alfa şi beta sunt „spuma societăţii”, fiind cei care conduc, decid şi educă societatea. Ei sunt produşi din ovule atent selecţionate şi spermă de calitate. Embrionii sunt decantaţi şi lăsaţi să se dezvolte într-un uter artificial în Centrul de Incubare şi vor primi cel mai bun tratament pentru dezvoltare. Din ovulele inferioare fertilizate cu spermă de calitate inferioară se obţin celule – ou care sunt apoi supuse clonării, obţinându-se 96 de embrioni identici care sunt crescuţi în medii neprielnice intoxicate cu alcool şi alte otrăvuri. Din aceşti embrioni identici se obţineau fiinţe subumane pentru munci necalificate.

Educaţia în societate utopică a lui Huxley se face prin hipnopedia, care era de fapt o îndoctrinare în timpul somnului. Copiii, izolaţi de familie, cultură, ştiinţă, filosofie şi cărţi, sunt îndoctrinaţi prin repetarea unor texte la megafon. De exemplu, în timpul lecţiei „Conştiinţă elementară de clasă”, copiilor li se inducea credinţa că fac parte din cea mai utilă şi bună castă şi erau învăţaţi să aprecieze ceea ce e bun pentru societate şi să urască ceea ce poate distruge armonia societăţii:

„Copiii Alfa sunt îmbrăcaţi în gri. Ei muncesc mult mai mult decât noi pentru că sunt extraordinar de deştepţi. De fapt, mie îmi pare grozav de bine că sunt Beta, pentru că nu trebuie să fac o muncă atât de grea. Şi, pe urmă, noi o ducem mult mai bine decât copiii Gama şi copiii Delta. Copiii Gama sunt proşti. Toţi sunt îmbrăcaţi în verde, iar copiii Delta sunt îmbrăcaţi în kaki. Ah, nu, mie nu-mi place să mă joc cu copiii Delta. Şi Epsilonii sunt încă şi mai răi. Sunt aşa de proşti că nici nu ştiu să scrie ori să citească…“ .[3]

Pentru stabilitatea societăţii şi pentru a li se asigura o stare de bine tuturor membrilor, este încurajat consumul de soma (o substanţă chimică psihotropă cu efecte euforice care-i făcea pe consumatori să uite de grijile şi supărările zilnice, iar superiorii îi puteau controla mai uşor) şi libertinajul sexual . Singurătatea şi cititul sunt considerate pierdere de vreme, fiind încurajaţi să se întâlnească şi să-şi petreacă timpul împreună. Deviza Statelor Unite ale Lumii este „Comunitate. Identitate. Stabilitate”.

În 1958 apare „Reîntoarcerea în Minunata lume nouă” , o colecţie de eseuri în care sunt reluate şi explicate temele din „Minunata lume nouă”. Temele tratate în aceste eseuri (suprapopularea, eugenia şi disgenia, propaganda, consumismul, hipnopedia, libertatea, educaţia şi dependenţa chimică) sunt de fapt problemele lumii moderne, mai actuale azi ca niciodată. Chiar şi Huxley a fost surprins, la 27 de ani de la apariţia romanului, că: „Profeţiile făcute în 1931 devin realitate mult mai devreme decât credeam eu că se va întâmpla acest lucru “.[4]

Matt Ridley atenţionează că „Minunata lume nouă” descrie un iad determinat de mediul înconjurător, nu unul determinat genetic. După cum e necesară determinarea carierei lor, embrionii şi fetuşii sunt condiţionaţi de hormoni şi toxine, de expunerea la temperaturi ridicate sau coborâte sau de alţi factori de mediu, ceea ce înseamnă selecţie reproductivă.

[1]„Aldous Huxley prezentat de Mircea Pădureleanu”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978.
[2] Deşi cartea a apărut în 1932, în România a fost tradusă abia în 1997.
[3] Aldous Huxley, „Minunata lume nouă. Reîntoarcerea în Minunata lume nouă”, Editura Univers, Bucureşti 1997, pag. 67.
[4] Aldous Huxley, „Minunata lume nouă. Reîntoarcerea în Minunata lume nouă”, Editura Univers, Bucureşti 1997. pag. 245.
[5] http://en.wikipedia.org/wiki/Aldous Huxley.