Dino Risi a câştigat “Leul de Aur” pentru întraga carieră la Festivalul de Film din Veneţia în 2002. Fiind pus în situaţia să-şi definească stilul cinematografic, Risi declara că regia lui e hibridă, că a pus în scenă subiectele de care era el însuşi interesat şi că a adăugat puţină ironie chiar şi în cele mai dramatice poveşti. Prin cele peste 40 de filme regizate, alternând de la filmele comice la cele tragice, Dino Risi s-a alăturat acelui gen de filme care, chiar dacă nu sunt declarate filme politice, au fost poate mai politice decât cele care arătau direct problemele societăţii italiene şi pe cele ale societăţii contemporane în general.

Cele mai renumite şi apreciate filme ale sale sunt: “Una vita difficile” (“Viaţă dificilă”), “Il Sorpasso” ( “Fanfaronul”, “Easy life”), “I mostri” (“Monştrii”), “In nome del popolo italiano” (“În numele poporului italian”), “Profumo di donna” (“Parfum de femeie”), “I nuovi mostri” (“Noii monştri”), “Primo amore” (“Ultima romanţă de dragoste”, “First love”).

“Il Sorpasso” (1962)

Paolo D’Agostini afirma despre filmul “Il Sorpasso” (“The Easy Life”, 1962) că nu este doar o descriere atentă a realităţilor Italiei, ci şi o tranziţie a lui Risi de la euforia tinereţii la cinismul pragmatic.
Automobilul este un simbol emblematic al vieţii lui Bruno (interpretat exemplar de Vittorio Gassman) şi va deveni un simbol al întregii Italii moderne care se schimbă dintr-o Italie tradiţionalistă în una consumeristă. Este un “road movie” ce se petrece pe drumul roman Via Aurelia, care a dat şi numele maşinii sport Aurelia B24. Cîteodată regizorul ne face părtaşi la cursa celor doi tineri, plasând camera de filmat pe scaunul din spatele maşinii. Astfel suntem prezenţi la desprinderea Italiei de vechile tradiţii şi la drumul galopant spre societatea industrială dominată de individualism.

Easy life

Se crede că tentaţia este provocată de diavol care are coarne, este îmbrăcat cu haine jegoase şi vine direct din iad , într-o pauză, după o trudă dificilă cu păcătoşii de diferite ranguri. Dar diavolul poate avea mai mute întruchipări şi poate apărea cînd te aştepţi mai puţin. Poate fi tânăr, distractiv, sociabil, plăcut, bogat şi conducând o Lancia Aurelia sport B24. De obicei te ia de mână şi-ţi spune “Trăieşte clipa!”, “Urmează-mă!”, “Hai să ne distrăm!”. Îţi simte neîncrederea, te ia de braţ şi te întreabă de ce n-ai încredere în el.

Îţi prezintă, într-o lumină plăcută, noi stiluri de viaţă, unde totul este posibil, cu mici ingrediente: alcool, dans, iubire şi lungi călătorii la bordul unei maşini de vis. În lumea lor totul este tangibil, totul poate fi al tău. S-ar putea să ai îndoieli şi să vrei să revii la situaţia de dinainte de a-l întâlni, dar nu eşti lăsat, eşti ademenit cu noi posibilităţi. Începi să repeţi singur: “Trăieşte clipa!”. Şi te arunci în marea de noi plăceri.

“Uită-te ce ridicoli sunt ceilalţi, câtă prostie în jur, ei nu ştiu să-şi trăiască viaţa”, ţi se spune. Tu aprobi şi începi să te felicitţi că ai ajuns într-o poziţie nouă, mai acceptabilă, o poziţie din care îi poţi judeca pe ceilalţi.
Uneori te trezeşti prea târziu din acest mit al vitezei şi al plăcerilor ce te-au intoxicat.

http://alsolikelife.com/shooting/

Adriana Baranello- The Deus (ex) Macchina: the Legacy of the Futurist Obsession with Speed