Darwinismul şi impactul lui
Carmen Matias
„Astăzi teoria evoluţiei poate fi pusă la îndoială la fel de
mult ca teoria că Pământul se învârte în jurul soarelui.”
Richard Dawkins
Charles Darwin a elaborat teoria evoluţiei, folosindu-şi cunoştinţele din anatomie comparată, botanică, paleontologie, embriologie, zoologie, dar şi experienţa de cultivator de plante şi crescător de animale. Darwinismul este una din marile realizări ale ştiinţei din secolul al XIX-lea. Evoluţionismul a apărut in secolul XIX în opoziţie cu fixismul care susţinea că numărul de specii este invariabil.
“As many more individuals of each species are born than can possibly survive; and as, consequently, there is a frequently recurring struggle for existence, it follows that any being, if it vary however slightly in any manner profitable to itself, under the complex and sometimes varying conditions of life, will have a better chance of surviving, and thus be naturally selected. From the strong principle of inheritance, any selected variety will tend to propagate its new and modified form”
Darwin, Charles (1859), On the Origin of Species by Means of Natural Selection, or the Preservation of Favoured Races in the Struggle for Life (1st ed.), London: John Murray
În cartea sa „Asupra originii speciilor “, Darwin nu explică originea vieţii pe Pământ, ci originea unor specii noi din specii preexistente. Economistul Thomas Malthus (1766-1834) afirma că fiinţele vii tind să se înmulţească în proporţie geometrică faţă de mijloacele de subzistenţă care se înmulţesc în proporţie aritmetică. Charles Darwin a recunoscut că fără Malthus nu ar fi elaborat teoria evoluţiei. Datorită înmulţirii populaţiei mai repede decât mijloacele de subzistenţă, între indivizii din aceeaşi specie apare o lupta pentru existenţă. Lupta pentru existenţă se dă pentru sol, lumină, aer, împotriva căldurii, uscăciunii, pentru cucerirea partenerului de sex opus, etc. Cum indivizii dintr-o specie diferă între ei (adică prezintă aşa numitele mici variaţii individuale), apare o concurenţă vitală, ceea ce duce la supravieţuirea indivizilor celor mai apţi, în timp ce indivizii mai puţin dotaţi vor dispărea. Aceasta este selecţia naturală. Din generaţie în generaţie se acumulează mici variaţii favorabile (aceste transformări utile speciei) şi în decurs de zeci şi sute de mii de ani, specia evoluează.
Teoria evoluţionistă actuală nu este identică cu cea elaborată de Darwin, deoarece îmbină biologia moleculară cu genetica şi cu metodele matematice de studiu al probabilităţii.
Nu se exagerează când se subliniază faptul că Darwin este o personalitate marcantă a ştiinţei. Prin teoria evoluţiei, Darwin şi-a adus un aport revoluţionar la evoluţia gândirii umane, la dezvoltarea ştiinţelor de la biologie până la cosmologie. Leonard Susskind [1]afirma că:
„Deşi nu sunt istoric, voi risca o părere: Cosmologia modernă a început cu adevărat cu Darwin şi Wallace. Ca nimeni altcineva dinaintea lor, ei au furnizat explicaţii cu privire la existenţa noastră, care au respins total agenţii supranaturali…Darwin şi Wallace au stabilit un standard nu numai pentru ştiinţele vieţii, dar şi pentru cosmologie.”[2]
Punctul de vedere evoluţionist a fost extins în mai multe domenii. Există evoluţia sistemului solar, evoluţia moleculară, evoluţia societăţii, evoluţia culturală, evoluţia politică şi economică.
Evoluţionismul a avut impact în educaţie (John Dewey – 1896 – metoda învăţării practice „leaning by doing”), în paleontologie şi genetică (Theodosius Dobzhansky, George Gaylord Simpson, Ernst Mayr, şi Julian Huxley) în psihologie (Sigmund Freud – evoluţia psihologică a unui singur om), în ştiinţe juridice (progresiştii Oliver Wendell Holmes şi Felix Frankfurter) în filozofie (Friedrich Nietzsche , Martin Heidegger şi William James), în literatură (Jack London, George Bernard Shaw , Albert Camus , Jean Paul Sartre) şi în politică.
Toate mişcările sociale şi politice care au avut o cât de îndepărtată legătură cu evoluţionismul, au fost, prin extrapolare, atribuite lui Darwin. Cel mai spectaculos exemplu este darwinismul social, adică încercarea de a explica inegalităţile sociale ca pe o expresie a legilor naturale. Deşi Darwin nu a simpatizat cu stânga politică, este acuzat şi criticat pentru politica comunistă. Faptul că Marx a vrut sa-i dedice „Capitalul”, iar Darwin a refuzat, este de asemenea considerată o vină a lui Darwin pentru ideile lui Marx. Faptul că înainte de 1989 se studia darwinismul în şcoală, nu este de asemenea un argument pentru a nu-l studia acum la 19 ani de la revoluţie.
În cartea sa, „God, the devil and Darwin”, Niall Shanks vorbeşte despre recentele dezbateri religioase şi politice din America, despre ştiinţa educaţiei, despre rugăciunea în şcoli, despre postarea celor zece porunci în instituţiile publice, despre descoperirea şi utilizarea celulelor stem şi folosirea ţesuturilor embrionare în cercetările medicale, şi ne avertizează despre ce va urma dacă se va continua acest pogrom ştiinţific.
Diana Sudyka
Darwin’s Finches.
2008
Darwin a schimbat lumea de când a scris cartea „Asupra originii speciilor” şi este una din cele 100 de personalităţi marcante ale omenirii. Richard Dawkins spune că Darwin a emis o idee preţioasă pe care a argumentat-o şi, ca toate ideile mari, este extrem de simplă. Poate de aceea oricine are impresia că este uşor de combătut.„Permitem sateliţilor, planetelor, sorilor, universului, ba chiar şi galaxiilor să fie guvernate de legi; dar pentru cea mai mică insectă avem pretenţia că a fost creata odată de cineva.” (Charles Darwin)
Solomon Marcus spunea că este greşit să credem că „prestigiul religiei poate creşte prin denigrarea ştiinţei,…Spiritualitatea religiei are autenticitatea ei; nu pledăm pentru ea, negând spiritualitatea ştiinţei. Fiecare dintre ele creşte într-o relaţie sinergetică faţă de cealaltă”[3]
[1]Leonard Susskind este profesor de fizică cuantică la Universitatea Stanford.
[2] Leonard Susskind este citat de Richard Dawkins în cartea „Himera credinţei în Dumenzeu” Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2007, pag.126.
[3] Solomon Marcus, Cultura ştiinţifică, între oximoron şi limba de lemn, articol publicat în revista „Dilema veche”nr. 218, 17-23 aprilie 2008.
foto: Silviu Ghetie
Începând cu anul şcolar 2007-2008, în România, conform Ordinului ministrului nr. 5959 / 22.12.2006, nu se mai predă la clasele a XII-a capitolul „Istoria vieţii” (implicit nici evoluţionismul), acesta fiind înlocuit cu capitolul „Ecologie umană”. Evoluţionismul trebuie să fie studiat într-o şcoală laică, aşa că, din anul şcolar 2009-2010, va fi studiat în clasa a VIII-a.
In this article we used the picture “Darwin’s Finches” by Diana Sudyka, www.dianasudyka.com