pictura de Olia Donets 2005

Celulele stem sunt celule nediferenţiate care posedă capacitatea de a se transforma în celule înalt specializate ce intră în structura ţesuturilor şi organelor. Capacitatea lor de diviziune este nelimitată, de aici şi dorinţa cercetătorilor de a le folosi pentru refacerea şi repararea oricărei părţi afectate a organismului.
Clasificarea celulelor stem se face astfel:
- celule stem totipotente (în latină totus = tot, în întregime), din care se formează embrionul şi care ar putea genera întregul organism (aşa sunt celulele-ou şi celulele morulei);
- celule stem pluripotente, care sunt capabile să genereze orice fel de ţesut sau organ, dar nu pot genera un nou organism (din a patra zi de dezvoltare embrionară se formează blastula, care prezintă două foiţe embrionare, ectodermul şi endodermul);
- celule stem unipotente, care au proprietăţi de regenerare a unor ţesuturi specifice, cum ar fi ţesuturile din ficat, cornee şi retină, pulpă dentară, epidermă, epitelii, foliculi piloşi, endoteliu vaselor de sânge, intestine, pancreas, măduva oaselor, cordon ombilical, inimă, creier, plămâni. Celulele unipotente sunt celulele stem ale adultului care intervin în reparaţii putând genera un tip de celule din cele 270 tipuri câte pot forma celulele din embrionii umani.

Celulele embrionare provin din embrioni cu vârsta de maxim şapte zile. De regulă, în cazul fecundaţiei in vitro, sunt produşi embrioni suplimentari, iar cei nefolosiţi se distrug. Celulele stem adulte sunt fie prelevate din organisme adulte, fie din cordonul ombilical şi prezintă dezavantajul că numărul de celule fiice obţinute este limitat şi nu sunt la fel de longevive ca celulele stem embrionare care pot rezista şi ani de zile fără să-şi piardă caracteristicile. Totuşi, s-a demonstrat că celulele hepatice sunt plastice, adică pot fi folosite pentru producerea de insulină, care este produsă de pancreas.

Lumea este împărţită în trei tabere: cea a exuberanţilor, a pesimiştilor şi a optimiştilor. Exuberanţii susţin că celulele stem embrionare ar trebui să fie folosite pentru salvarea unor vieţi, pentru testarea unor medicamente şi pentru studiul unor maladii genetice, decât să fie distruse. Pesimiştii se impun prin susţinerea dreptului la viaţă al blastulei sau ne reamintesc de victimele eugeniei germane care îşi justificau acţiunile prin faptul că ei cercetează pentru binele umanităţii. Cercetările sunt văzute de către pesimişti ca o „minunată lume nouă “, în care va avea loc ingineria socială, predeterminarea calităţilor nou născuţilor în vederea obţinerii oamenilor perfecţi, iar guvernele ar putea decide care vieţi sunt valoroase şi care nu. Apare printre contraargumente teama clonării unor himere om-animal aşa cum au fost descrisă în „Insula doctorului Moreau” [1] şi teama exploatării femeilor care ar fi văzute ca nişte “ferme de embrioni” pentru obţinerea celulelor stem. Oricum, pesimiştii susţin că oamenii de ştiinţă nu ar trebui să se joace de-a Dumnezeu, deoarece cercetările sunt greu de monitorizat şi de controlat, aşa că cel mai bine este să fie interzise. Optimiştii sunt cei care încearcă un compromis, susţinând că cercetările ar trebui încurajate şi finanţate, iar publicul ar trebui informat corect, deoarece în orice cercetare există riscuri şi erori. Ei susţin că, dacă există legi bune care să fie aplicate corespunzător, nu trebuie interzise cercetările pe embrioni umani.

Thilo Spahl [2] şi Thomas Deichmann [3] în eseul „The problem of stem cell research reguation-limiting the individual right to self determination” [4] compară situaţia politică din Germania şi Anglia în ce priveşte cercetările pe embrioni umani. De asemenea, ei dezbat dreptul la cercetare ştiinţifică, care poate să favorizeze apoi posibilitatea fiecărui om de a beneficia de avantajele pe care ni le oferă ştiinţa.
Este controversat faptul că celulele stem sunt izolate din embrionii umani. Cercetările pe embrionii umani sunt permise în Anglia, Suedia, Israel, SUA şi Japonia. În alte ţări în care este permisă fecundaţia in vitro, embrionii suplimentari obţinuţi sunt congelaţi şi apoi distruşi. Cu toate că embrionii de câteva zile au dimensiunea unui punct şi sunt obţinuţi prin metode artificiale, se consideră că, din motive morale, au nevoie de protecţie. Începând din 1990 a fost promulgată în Germania legea protecţiei embrionilor, care susţine că viaţa umană începe din momentul în care spermatozoidul contopeşte ovulul. Aşa că au fost interzise cercetările pe embrioni atât pentru clonarea reproductivă, cât şi pentru cercetările medicale. Dar din 2002 , prin legea celulelor stem, este aprobată cercetarea medicală, dar numai pe embrioni importaţi.
În Germania, unii cercetători susţin că e mai important să protejezi şi să încerci să salvezi oamenii bolnavi, decât să aperi dreptul la viaţă al embrionilor obţinuţi artificial. Oricum, mai mult de 60 000 de celule-ou sunt congelate şi apoi distruse, dacă implantarea embrionilor obţinuţi prin fecundaţie in vitro a reuşit. Alţi cercetători din Germania sunt revoltaţi că demnitatea umană este comparată cu a unei celule şi sunt stupefiaţi de faptul că este posibilă folosirea pilulei de a doua zi, este legal avortul, dar vorbim de demnitatea embrionilor numai când e vorba de cercetări medicale. Hubert Markl [5] spunea că:

„Aceia ce cred că omida este fluture, sămânţa este copac, oul este deja o găină, nou născutul este deja senil, virgina este mamă, zigotul este om, doar din motivul că s-ar putea să devină, trebuie să aibă argumente logice foarte puternice pentru o asemenea credinţă.”

colaj de Larisa Cadar

Un alt timp de contraargumente pentru cercetările pe celule stem din embrioni este reprezentat de acuza că, după aprobarea cercetărilor cu celule stem, se va trece la cercetarea pe personale cu handicap mental (Hubert Huppe [6]).

Reinhard Merkel [7] aminteşte de un alt eveniment istoric. Când s-a propus libertatea la vot pentru femei, unii s-au întrebat unde se va ajunge dacă se acceptă această libertate. Majoritatea celor ce sunt împotriva studiilor cu celule stem din embrioni umani, afirmă că ţinta e de fapt clonarea reproductivă.
Un alt contraargument este că femeile vor fi exploatate în vederea obţinerii embrionilor din care se vor izola apoi celulele pluripotente. Tot Reinhard Merkel afirmă că, dacă se doreşte protecţia femeii, atunci ar trebui să i se ofere dreptul de a alege să înfăptuiască un gest altruist de a dona sau nu embrioni pentru a contribui la dezvoltarea ştiinţei.

În Anglia cercetările pe embrioni şi clonarea terapeutică sunt posibile, guvernul promovând şi finanţând aceste cercetări. Dintre toate statele vestice, Anglia, de fapt, oferă cele mai bune condiţii pentru dezvoltarea cercetării pe embrioni. Se consideră că embrionii aparţin femeii care-i poartă până în ziua a 14-a de dezvoltare. Aşa că este permisă cercetarea şi cultivarea embrionilor în vederea obţinerii liniilor germinative, intervenţia în liniile germinative, clonarea terapeutică, diagnosticul pre-implantare.

[1]„The Island of Doctor Moreau” („Insula doctorului Moreau”) este un roman ştiinţifico-fantastic scris în 1896 de H.G.Wells care tratează tema creării unei hibrid om-animal. Moreau, un chirurg celebru, a imaginat o colonie a groazei creând monştri de o bestialitate neînchipuită.
[2] Thilo Spahl este psiholog şi redactor la revista ştiinţifică „Life Sciences”.
[3] Thomas Deichmann este redactor şef la „Novo” revista de gândire pentru viitor.
[4]Thilo Spahl,Thomas Deichmann în eseul „The problem of stem cell research reguation-limiting the individual right to self determination” in “Science Vs. Superstitutions – The Case of a New Enlightenment”, London, 2006
[5]Hubert Markl este biolog german iar în perioada 1996-2002 a fost preşedintele Societăţii Max Plank.
[6]Hubert Huppe este creştin- democrat, membru al Parlamentului în Germania.
[7] Reinhard Merkel este profesor de drept penal şi filozofie juridică la Universitatea din Hamburg.